Oamenii se cam obligă
Să-l înalțe pe-un avut
Și să calce, să-l împingă,
Să-l lase fără de vlagă
Pe săracul cel căzut
Ce nici un rău nu le-a făcut.

De aceea, este vinovată
Judecata lumii rea.
Nu-i cinstită, nu e dreaptă,
Nu-i rostită după faptă,
Ci-i nelegiuire-n ea.
Așa e-n lume-aceasta!

Cine judecă-ntr-o cauză
Însemnată și divină
S-aibă dreaptă călăuză,
Vorba nu-i fie confuză,
Și cu sfințenie să țină
Tot ce iese la lumină.

Lumea nu se cârmuiește
După-al oamenilor fel.
Dumnezeu o cârmuiește,
Iar de rele El păzește
După cum gândește El,
Chiar de noi am vrea altfel!

Că ce-i pare lumii bine,
Ar fi poate cel mai rău.
Ce-i pare rău, aceea-i bine
După legi sfinte divine,
După cum e gândul Său.
Suveran e Dumnezeu!

Ce nepotriviri, firește
Ochii noștri pot să vadă:
Lumea calcă și hulește,
Dumnezeu de sus privește,
Domnul binecuvântează
Și-i ține pe-ai Săi în pază.

Lumea laudă și-adună,
Domnul lapădă și-alungă.
Voia lumii are s-apună
Că lumea asta e nebună.
Lângă Domnul n-o s-ajungă,
Locul ei e-n partea stângă.

Dar acei ce-s credincioși
Și-au dus greul pe pământ:
Cu săraci-au fost miloși,
Plini de râvnă și zeloși,
Nu vor rămânea-n mormânt,
Ci vor zbura spre Cerul sfânt.
Amin.
(Duminică, 19 aprilie 2020)